Conform Descopera: Maimuțele macac, uimitor de asemănătoare cu oamenii în percepția limbajului
Un nou studiu desfășurat pe maimuțe macac sugerează că acestea fac, la fel ca oamenii, asocieri spontane între anumite forme și sunete. Experimentul, inspirat de cunoscutul test psihologic „Bouba-Kiki”, dezvăluie o similitudine remarcabilă între primatele noastre înrudite și specia umană în modul de procesare a informațiilor senzoriale, ridicând noi întrebări despre originile limbajului.
Experimentul original „Bouba-Kiki”, conceput în anii 1920, a demonstrat că oamenii asociază în mod consistent forma rotunjită cu sunetul „Bouba” și forma ascuțită, colțuroasă, cu sunetul „Kiki”. Această conexiune pare să fie universală, independentă de limba vorbită sau de sistemul de scriere. Acum, cercetările recente extind această observație și la primate.
Cum a decurs experimentul cu maimuțele
Studiul a implicat nouă macaci din diferite specii (opt macaci cu coadă lungă și un macac porc sudic) de la Rezervația Mandai Wildlife din Singapore. Inițial, animalele au fost antrenate să asocieze un capac decorat cu un pahar, fără a implica sunete, pentru a asigura o bază de comparație.
Ulterior, maimuțelor li s-au prezentat două pahare, fiecare cu un capac având o formă distinctă: una rotunjită și una colțuroasă. În fundal, se redau înregistrări cu cuvintele „Bouba” și „Kiki”. Fără nicio indicație prealabilă despre corectitudinea unei alegeri, maimuțele au demonstrat o preferință clară: au selectat capacul rotund când au auzit „Bouba” și pe cel ascuțit când au auzit „Kiki”.
Analiza statistică a rezultatelor a indicat că probabilitatea ca maimuțele să aleagă forma rotundă în prezența sunetului „Bouba” a fost de aproape șase ori mai mare decât în cazul sunetului „Kiki”. Acest rezultat depășește cu mult nivelul întâmplării, sugerând o asociere cognitivă reală.
Implicații pentru înțelegerea limbajului uman
Aceste descoperiri, prezentate într-un studiu aflat încă în faza de preprint, ar putea oferi primele dovezi că fundamentul limbajului uman se bazează pe asocieri senzoriale mai vechi. Cercetătorii propun ideea că aceste corespondențe percepute între sunete și forme nu sunt exclusiv umane, ci ar putea fi moștenite de la un strămoș comun îndepărtat.
Astfel, întrebarea evolutivă se mută de la a determina dacă acest efect este specific uman la explorarea gradului în care astfel de hărți perceptive sunt distribuite în rândul altor vertebrate. Studiul deschide noi perspective în înțelegerea bazelor evolutive ale comunicării și ale cogniției.
Sursa: Descopera
