Examenul de titularizare, considerat mult timp piatra de temelie a carierei didactice în România, ar putea fi în curând depășit de realitățile educaționale. În 2026, sistemul actual, care asigură stabilitatea pe post prin intermediul acestui examen, este pus sub semnul întrebării. Recomandările internaționale sugerează necesitatea unor schimbări majore pentru a alinia educația la cerințele unei societăți în continuă schimbare.
Ce presupune titularizarea și de ce este controversată
Titularizarea reprezintă, în esență, un concurs național prin care profesorii pot obține un post permanent în învățământul preuniversitar de stat. Odată promovați, cadrele didactice nu mai sunt obligate să participe anual la noi concursuri pentru a-și păstra locul de muncă, beneficiind de o stabilitate profesională importantă. Examenul constă într-o inspecție la clasă și o probă scrisă, ambele notate cu minimum 7 pentru a obține titularizarea. Cei care obțin note între 5 și 7 devin suplinitori.
Doru Căstăian, profesor de Științe Sociale și o voce respectată în domeniul educației, subliniază că stabilitatea oferită de titularizare poate fi o sabie cu două tăișuri. El consideră că absența presiunii poate duce la plafonare. Căstăian mai atrage atenția asupra rigidității sistemului, care îngreunează accesul în învățământ pentru cei cu vocație. Un alt aspect criticat este faptul că examenul evaluează mai degrabă cunoștințele decât competențele reale ale profesorilor. Inspecțiile la clasă sunt adesea considerate artificiale și nu reflectă capacitatea reală a profesorului de a preda.
De la teorie la practică: ce ar trebui schimbat
Vali Neagu, profesoară de Limba și Literatura Română, evidențiază meritele titularizării, precum standardul național unic și criteriile obiective de departajare. Dar, la fel ca Doru Căstăian, observă limitele sistemului, în special în ceea ce privește evaluarea competențelor. Potrivit acesteia, examenul este centrat pe memorie și sinteză teoretică, neglijând abilitățile de comunicare, managementul clasei sau relația cu elevii și părinții. Neagu consideră că un profesor bun este cel care produce învățare reală, nu doar transmite informații.
Profesoara subliniază importanța adaptării la contextul local și la nevoile specifice ale elevilor. Neagu propune evaluări periodice axate pe competențe și adaptabilitate, care să măsoare capacitatea cadrelor didactice de a se adapta la schimbările din educație și de a folosi metode moderne. De asemenea, Neagu susține că sistemul actual ar trebui reformat prin reducerea ponderii probei scrise, introducerea unui stagiu practic evaluat serios și corelarea examenului cu posturile reale disponibile.
Recomandările și propunerile experților
Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) a analizat sistemul românesc de titularizare în două rânduri și a constatat, de fiecare dată, că examenul actual nu reprezintă cel mai eficient instrument de selectare și menținere a cadrelor didactice de calitate. OCDE a recomandat înlocuirea examenului de titularizare cu un sistem de evaluări periodice pentru recertificare, care să vizeze standardele minime de competență ale tuturor cadrelor didactice.
Daniel David, fost ministru al Educației, a propus introducerea unui „examen național de licențiere în învățământ”, urmat de concursuri pentru posturile disponibile, organizate de școli. Licențiații ar fi evaluați periodic, cu accent pe formare continuă și dezvoltare profesională. Potrivit Raportului QX, evaluarea ar putea conduce la formări obligatorii gratuite și, în cazul competențelor nesatisfăcătoare, la pierderea statutului de titular.
Sursa: Adevărul
